Codul comenzii RS21556
La dată 10 martie anul 2006
 

Raport destinat Congresului
al Serviciului de cercetări pe lângă Congresul
(Congress Research Service - CRS)
Obţinut prin CRS Web
 
 
Biotehnologiile agricole: Disputa între Statele Unite şi Uniunea Europeană
 
 
Rezumat

In luna mai anul 2003 Statele Unite, Canada şi Argentina au provocat dezbateri în Organizaţia Mondială Comercială (OMC World Trade Organization - WTO) în legătură cu stabilirea de facto a unui moratoriu din partea Uniunii Europene (UE) asupra aprobării produselor biotehnologice, care este în vigoare din anul 1998. Cu toate că UE de fapt a ridicat moratoriul în luna mai anul 2004, aprobând un soi de porumb genetic modificat (genetically engineered - GE), cei trei reclamanţi au continuat să insiste pentru rezolvarea cazului, într-o anumită măsură din cauza faptului că unele ţări-membre ale Uniunii Europene au continuat să aplice interzicerea unor produse biotehnologice deja aprobate. Conform datelor existente din cauza moratoriului producătorii americani de porumb pierd în jurul de 300 milioane de dolari din export în UE. După afirmaţiilor unor persoane americane oficiale, moratoriul Uniunii Europene reprezintă un pericol şi pentru exportul altor produse agricole nu numai spre UE, dar şi în alte părţi ale lumii, în care se acceptă abordarea europeană a regulării biotehnologiilor agricole. Tratarea Europeană presupune, că produsele biotehnologice diferă specific de la produsele analogice convenţionale şi au nevoie de o reglementare mai strictă şi severă. La dată de 7 februarie anul 2006 Consiliul pentru rezolvarea disputelor (Dispute Panel) pe lângă Organizaţiei Mondiale Comerciale, în raportul său provizoriu şi confidenţial s-a pronunţat că moratoriul existent, care interzicerea culturi genetic modificate aprobate de Uniunea Europeană în şase ţări a încălcat dispoziţiile Organizaţiei Mondiale Comerciale, precum şi că Uniunea Europeană nu a reuşit să asigure ca procedurile aprobate de el însuşi să fie executate fără „ întârziere nejustificată”. Alte acţiuni ale Statelor Unite au fost respinse.1. Acest Raport va fi modernizat.


Pronunţarea Consiliului pentru rezolvarea disputelor

Consiliul pentru rezolvarea disputelor a constatat că Uniunea Europeană a întreţinut moratoriul asupra aprobării culturilor genetic modificate de la iunie anul 1999 până la începutul dezbaterilor

Consiliului în luna august 2003. Afirmaţia Uniunii Europene este că nu s-au luat măsuri care să impună moratoriul. Consiliul este de acord cu Statele Unite şi cu ţările susţinătoare ale lor - Argentina şi Canada, că comerţul sau interzicerea importului de produse genetic modificate în şase ţări--membre (Austria, Franţa, Germania, Grecia, Italia şi Luxemburg) reprezintă o încălcare a dispoziţiilor Organizaţiei Mondiale Comerciale. Produsele au fost interzise cu toate că au fost aprobate de Uniunea Europeană. Consiliul sprijină de asemenea şi acuzaţia reclamanţilor, că UE a încălcat Inţelegerea pentru măsuri sanitare şi fitosanitare (Agreement on Sanitary and Phytosanitary (SPS) Measures) a Organizaţiei Mondiale Comerciale, fără a asigura o aprobare pentru 24 din cele 27 produse genetic modificate (genetically modified - GM), care sunt într-o fază de aprobare şi insistă ca procedura să fie executată fără „ întârziere nejustificată”.

Pronunţarea Consiliului pentru rezolvarea disputelor a respins însă câteva alte acţiuni ale Statelor Unite şi ale ţărilor-susţinătoare, inclusiv şi pretenţiile că procedurile pentru aprobare ale UE nu sunt bazate pe o estimare respectivă a riscului; că UE aplică incorect standarde diferite pentru estimarea riscurilor pentru agenţi prelucrători genetic modificate; precum şi că UE discrimină nedrept unele membre ale Organizaţiei Mondiale Comerciale. Consiliul nu adresează nici un fel de recomandări Uniunii Europene în privinţă modului de a pune la acord practicile sale în conformitate cu dispoziţiile Organizaţia Mondială Comercială; pe de altă parte pronunţarea nu necesită ca Uniunea Europeană să-şi schimbe cadrul de reglementare pentru aprobarea produselor genetic modificate. Consiliul nu a dezbătut probleme delicate cum ar fi problema dacă produsele genetic modificate sunt inofensive sau dacă asupra aprobării produselor genetic modificate continuă să existe moratoriul Uniunii Europene.

Istorie

In luna mai anul 2003 Statele Unite, Canada şi Argentina au anunţat intenţia lor de a provoca dezbateri în cadrul Organizaţia Mondială Comercială (World Trade Organization - WTO) asupra stabilirii de facto a unui moratoriu (din anul 1998) în cadrul Organizaţiei Mondiale Comerciale asupra aprobării produselor biotehnologice noi.2. Reprezentanţii americani ale cercurilor agricole susţin, că o asemenea politica nu numai a blocat exportul lor spre Uniunea Europeană - piaţa care ocupă locul patru ca volum între pieţele străine pentru exportul american, dar de asemenea a fost cauza unor neliniştiri în legătura cu siguranţa biotehnologiilor agricole în lumea. Cu toate că UE a început să dea aprobări în luna mai anul 2004, aprobând un soi porumb genetic modificat pentru consumaţie umană, unele ţări-membre continua să blocheze răspândirea unor soiuri biotehnologice deja aprobate. UE a început din nou procedura de aprobare după introducerea unor reguli noi de etichetare şi urmărire a semănăturilor şi alimentelor genetic modificate.3

In luna august anul 2004 Organizaţia Mondială Comercială a anunţat că va înfiinţa un consiliu compus din oameni de ştiinţă-experţi din comisia Codex Alimentarius4. (Codex Alimentarius Commission), care să dea consultări în domeniul unor probleme ştiinţifice, care s-au ivit in cadrul dezbaterii acestor controverse, conform dorinţa UE, întârziind cu decizia din septembrie anul 2004 până la martie 2005. Statele Unite sunt împotriva participării Comisiei Codex, pentru că după ei problema nu este legate de inofensivitatea produselor genetic modificate.

Conform datelor Serviciului Internaţional de achiziţii aplicaţiilor agricole biotehnologice (International Service for the Acquisition of Agri-biotech Applications - ISAAA) – un grup care este adept al acestor tehnologii, in anul 2005 55% din cele în total 222 milioane acre (90 milioane de hectare) cultivate cu semănături genetic modificate pe scară mondială au fost în SUA.5. In anul 2005 85% din totalul de soia, 76% din bumbacul, şi 45 % din porumbul în Statele Unite sunt cultivate cu soiuri genetic modificate, elaborate în special pentru efectuarea unui control dăunătorilor /buruienilor şi insectelor.6 Producătorii din Statele Unite cultivă soiuri genetic modificate mai ales pentru a controla buruienii şi insectele. Ei nu fac diferenţă între aceste soiuri şi cele normale, pentru că odată ele fiind aprobate pentru comercializare, sistemul american de reglementare le recunoaşte drept echivalente din punct de vedere nutritiv cu soiurile normale. Dar cucerirea pieţei pentru semănăturile genetic modificate în Statele Unite a fost mai uşor decât în străinătate, unde pe unele pieţe cum ar fi cele în UE consumătorii şi guvernele lor sunt mai prudenţi în privinţa biotehnologiilor.

Cu unele mici excepţii, UE şi ţările-membre nu au aprobat nici un fel de produse biotehnologice în perioadă între anii 1998 şi 2004. In jurul lunii ianuarie anul 2004 22 de produse sau cultivări genetic modificate îşi aşteaptă aprobarea. Un grup din ţări-membre ale UE opresc efectiv răspândirea oricărui fel de noi semănături genetic modificate în mediul înconjurător, afirmând că aceste semănături nu vor fi în conformitate cu legile europene de aprobare până ce nu vor intra în vigoare reguli noi, mai stricte pentru etichetare şi urmărire de produse care conţin componenţe genetic modificate (discutate mai jos)7.

In decursul celor trei ani înainte de intrarea de facto în vigoare a interzicerii, exportul porumbului american pentru UE a fost în valoare de aproximativ 300 milioane de dolari anual (Spania şi Portugalia sunt ţările în cadrul UE, care importă cele mai mari cantităţi), după datele Ministerului Agriculturii al Statelor Unite (US Department of Agriculture - USDA). In perioada interzicerii exportul anual a scăzut până la mai puţin de o zecime din aceasta valoare – conform părerii analizatorilor acest fapt este urmare a moratoriului UE stabilit asupra aprobării de soiuri noi de porumb, care au fost deja aprobate în Statele Unite. Cu toate că un anumit soi de porumb biotehnologic a fost aprobat de UE înainte de stabilirea moratoriului, în Statele Unite se cultivă şi alte soiuri. In acest mod exportul american de orice fel de porumb pentru UE este practic inutil, inconvenabil din cauză dificultăţilor ivite la despărţirea soiurilor aprobate de UE şi cele care nu au fost aprobate de către Uniunea.

Cazul în Organizaţia Mondială Comercială

Statele Unite şi adepţii lor afirmă că moratoriul UE încalcă Inţelegerea pentru măsuri sanitare şi

Statele Unite afirmă de asemenea că moratoriul a influenţat negativ nu numai exportul american pentru Uniunea Europeană, ci că a determinat şi alte ţări – şi în special ţări din lumea în curs de dezvoltate – de a evita biotehnologiile, care după Statele Unite au un viitor mare în îmbunătăţirea rapidă a productivităţii agricole şi alimentarea populaţiei crescânde. Persoane americane oficiale amintesc de foametea din anul 2003 în şase state la sud din Sahara. Unele din aceste ţări au introdus condiţii pentru utilizarea de porumb genetic modificat în ajutorul american cu alimente, iar Zambia a renunţat toate livrările genetic modificate, din cauză unei ingrijorări nejustificate pentru mediul înconjurător şi a incertitudinii alimentelor.

Persoane Europene oficiale afirmă replicând că abordarea prudentă a reglementării problemei biotehnologiilor din partea lor este necesară, pentru a crea încredere în mijlocul consumătorilor europeni. In acelaşi timp ei declară de asemenea că dau dovezi de intenţii bune în înaintarea lor spre reînceperea a procesului de aprobare. In mai anul 2004 Uniunea Europeană a pus efectiv capăt moratoriului, aprobând un soi de porumb genetic modificat (Syngenta Bt-11) pentru a fi consumată de oameni. De atunci UE a aprobat soiuri de porumb genetic modificat pentru consumaţie de oameni, precum şi pentru consumaţie de animale (NK603 al Companiei Monsanto), porumbul 1570 al Companiei Pioneer pentru furaje şi 17 soiuri de seminţe de porumb genetic modificate pentru semănături (toate provin din soiul MON 810, aprobat în anul 1998) pentru utilizare comercială.

Abordări de reglementare diferite

Statele Unite au adoptat concepţia de echivalent nutritiv în privinţă alimentelor genetic modificate li a produselor agricole. Conform acestei concepţii, în timp ce un produs are calităţi nutritive echivalente cu cele ale analogului lui convenţional, el nu trebuie reglementat în mod diferit (cu excepţia produselor desemnate ca fiind „organice”, la care ingineria genetică este interzisă). Pe de altă parte UE UE adoptă „o abordare prudentă”, ceea ce înseamnă, că dacă dovezile ştiinţifice nu sunt de ajuns sau sunt neconvingătoare în privinţă pericolul potenţial al unei practici sau al unui produs pentru oamenii sau pentru mediul înconjurător, este necesar să existe o reglementare mai strictă şi chiar interdicţie, dacă există temelii pentru îngrijorare. In acest mod este asigurată o protecţie împotrivă unor probleme neprevăzute în viitor. Conform acestei abordări produsele biotehnologice sunt considerate apriori diferite de produsele convenţionale analogice.

Statele Unite. Prescripţia federală de bază pentru reglementarea produselor biotehnologice este Cadrul Coordinativ de Reglementare a biotehnologiilor (Coordinated Framework for Regulation of Biotechnology) (51 Fed. Reg. 23302), publicat în anul 1986 de Oficiul pentru politica ştiinţifică şi tehnologică pe lângă Casei Albe (White House Office of Science and Technology Policy). Unul din principiile lui de bază este că produsele genetic modificate trebuie să fie şi în continuare reglementate după caracteristicile lor şi după proprietăţile lor unice distinctive, ci nu după metoda de producerea lor. O dată aprobate, pe etichetele produselor alimentare nu este necesar să existe menţionare dacă ele conţin sau nu unele organisme genetic modificate, cu excepţia cazurilor, când alimentul genetic modificat este cu calităţi nutritive mai deosebite (de exemplu conţine un alergen sau are un conţinut alimentar schimbat). Bazându-se pe concepţia echivalentului nutritiv al produselor genetic modificate, cadrul reglementează produsele noi biotehnologice în conformitate cu împuternicirile pe care le dau legile federale existente.8

Uniunea Europeană. UE a înfiinţat special structuri separate pentru aprobarea semănăturilor biotehnologice, precum şi pentru etichetarea produselor, obţinute din aceste semănături. In prezent criteriul principal este Directiva Consiliului 2001/18 (Council Directive 2001/18) (modificată în iulie anul 2003)[9] , care înşiră paşii necesari să fie întreprinse pentru estimarea sănătăţii umane şi riscurile existente pentru mediul înconjurător, înainte de aprobarea şi intrarea în mediul înconjurător sau pe piaţă a oricărui produs genetic modificat. Inăinte de modificările din anul 2003, organul competent în fiecare ţară-membru a UE a fost responsabil pentru estimarea siguranţei produsului şi pentru aprobarea acestui produs, pentru înştiinţarea celorlalte ţări – membre, deschizând în acest mod drumul spre lansarea lui pe piaţă în întreagă UE (cu posibilitatea de o intervenţie la nivel UE, în caz că o ţară nu este de acord cu decizia unei alte ţări). Directiva modificată introduce abordarea „o poartă, o cheie”, după care Agenţia Europeană de siguranţă a alimentelor (European Food Safety Authority) realizează toate estimările ştiinţifice ale riscurilor şi înştiinţează societatea pentru aceste riscuri. După aceea Consiliul de Miniştri al UE decide dacă e cazul să aprobe sau nu un anumit produs genetic modificat pentru piaţa Europeană. Dispoziţiile UE dau mari împuterniciri Comisiei de a aproba cereri pe bază subînţelesului în caz că Consiliul de Miniştri nu le-a dezbătut timp de trei luni.

Etichetarea şi urmărirea

Cazul în Organizaţia Mondială Comercială nu include dispoziţii europene noi, mai stricte de etichetarea şi urmărire, care conform părerii intereselor agricole americane continuă să discrimineze exportul american, chiar după ce moratoriul stabilit asupra aprobării produselor genetic modificate a fost ridicat. Dispoziţia pentru etichetare şi urmărire, primită în luna iulie anul 2003, impune cerinţa ca majoritatea produselor, componentelor, precum şi (pentru primă dată) furajelor pentru animale, obţinute din produse genetic modificate, să fie etichetate, inclusiv în cazurile când ei nu mai conţin urme care pot fi stabilite. Dispoziţiile (1830/2003 pentru Urmărirea şi etichetarea organismelor genetic modificate [1830/2003 on the Traceability and Labeling of GMOs] şi 1829/2003 pentru Alimentele şi furajele genetic modificate [1829/2003 of Genetically Modified (GM) Food and Feed]) intră în vigoare în luna aprilie anul 2004.

Conform acestor Dispoziţii pentru alimentele convenţionale, furaje şi produsele derivate din ei, se stabileşte un nivel de toleranţă în valoare de 0,9 % pentru „o prezenţă accidentală” admisibila (adventitious presence - AP), care reprezintă o prezenţă joasă nepremeditată a unei substanţe genetic modificată aprobată de UE. Pe etichetele tuturor produselor cu un conţinut mai mare de 0.9% trebuie să existe o menţiune, că ele conţin componente genetic modificate. Totuşi produsele cum ar fi carne, lapte şi oua din animale, care au fost hrănite sau tratate cu materiale genetic modificate, nu necesită o asemenea menţiune pe etichetele. In prezent dispoziţiile de urmărire cer că toate firmele, care produc, păstrează, transportă sau prelucrează produse genetic modificate, să urmărească şi să păstreze documentaţia respectivă de la ferma până la consumătorul. Respectarea Regulilor UE pentru etichetare impune cerinţa de separare a semănăturilor genetic modificate şi a alimentelor, provenite din ele, în toată perioadă începând cu semănarea lor şi trecând prin tot drumul de la prelucrare şi până la piaţă. Aceasta cerinţa impune preîntâmpinarea transferului de polen de la câmpiile genetic modificate până la câmpiile convenţionale, precum şi procedee dificile şi scumpe de tratare, ca de exemplu utilizarea de echipamente diferite, de depozite şi containere de transportat diferite, sau cel puţin curăţirea lor miniţioasă. Interesele americane afirmă că companiile alimentare, care sunt nevoite de a eticheta toate produsele genetic modificate, sunt puse în faţă unor riscuri şi responsabilităţi imense. Toate aceste probleme sunt discriminative în privinţă livrărilor americane, cu toate că ele sunt de asemenea atât de inofensive şi sigure, cât sunt şi livrările convenţionale, afirmă ei. Practic mulţi producători americani au ales să nu exporte produse genetic modificate pentru piaţă europeană, dintr-o parte din cauza dispoziţiilor mai severe ale UE pentru produsele genetic modificate.[10]

Relaţii publice diferite?

Perspectivele diferite faţă de americani şi de europeni pot fi o reflectare a faptului, că consumatorii americani nu numai că se tem mai puţin de produsele genetic modificate în comparaţie cu consumatorii europeni, dar şi a faptului că ei au o încredere mai mare organelor lor de control al siguranţei produselor alimentare. După Serviciul de cercetări economice al Ministerului american al agriculturii, unele cercetări ale atitudinii consumătorilor faţă de produsele genetic modificate, cercetări care au avut loc atât aici, cât şi în străinătate au arătat rezultate diferite. Totuşi conform unor observări ale Serviciului de cercetări economice „obiecţiunile în legătura cu alimentele genetic modificate ale consumatorilor americani sunt un număr redus, în timp ce consumatorii europeni exprimă desaprobarea lor cu voce tare.“ [11]

Europenii au dreptate să fie mult mai prudenţi faţă de modificările legate de modul de a pregăti hrana lor din cauza unei serii de crize cu inofensivitatea produselor alimentare intervenite de curând. In anii 1990 boala bovine spongiform encephalopathy – BSE, cunoscută şi sub denumirea de „vacă nebună” a apărut în Marea Britanie şi s-a răspândit şi în alte raioane ale Europei. Organele de control pentru inofensivitatea produselor alimentare în Marea Britanie la început au declarat că boala nu poate fi transmisă la oameni, care consumă carne, provenită din animale contagioase. In 1996 dovezile ştiinţifice au arătat că există ă legătură între o boală umană asemănătoare şi consumaţia de carne de vacă contagioasă. In anul 1999 au fost descoperite niveluri mari de dioxină în produse de carne şi ouă, provenite din Belgia. La mărirea îngrijorării şi neliniştei consumătorilor din Europa au dus şi epidemiile de febră aftoasă (foot-and-mouth disease - FMD), având drept rezultat „credinţa lor diminuată în organele de reglementare” – afirmă în concluzie Pew. „ Cu toate că aceste crize nu au fost pricinuite de alimente genetic modificate, aceste alimente sunt în capcana bănuielii comune asupra inofensivităţii produselor alimentare”. Grupuri în UE cu voci puternice pentru protecţia mediului înconjurător au contribuit la îngrijorarea crescândă legată de problemele mediului înconjurător.

Interesul Congresului

In decursul de câţiva ani unii membri ai Congresului, care reprezintă interesele agricole, au provocat Statele Unite să facă obiecţii în Organizaţia Mondială Comercială împotriva moratoriului UE, fiind convinşi că producătorii americani au avut o mulţime de probleme în cadrul Organizaţiei şi vor fi puşi în faţă unor obstacole şi mai mari, în caz că mai multe ţări adoptă abordarea UE la reglementarea produselor biotehnologice. In acelaşi timp mulţi legislatori cunosc bine riscurile legate de escaladarea la noi niveluri a fricţiunilor comerciale între Statele Unite şi Uniunea Europeană.

Comisia de agricultură a Camerei Reprezentanţilor (House Agricultural Committee) a realizat câteva audieri la datele 26 martie şi 17 iunie 2003 asupra moratoriului UE şi problemele biotehnologice legate de el. La dată de 23 mai anul 2003 Senatul a primit unanim o Rezoluţie (S.Res. 154), care sprijină acţiunile americane împotriva UE. O Rezoluţie asemănătoare a Camerei Reprezentanţilor (H.Res. 252) a fost primită la dată de 10 iunie anul 2003 cu o majoritatea de 339 de voturi contra 80. In Raportul anexat la Legea pentru finanţarea anului fiscal 2005 (Consolidated Appropriations Act for FY2005, H.Rept. 108-792; H.R. 4818) este menţionat că Ministerului agriculturii I-au fost asigurate 3,3 milioane de dolari pentru “tăierea tratativelor comerciale şi a resurselor biotehnologice”. In Raportul anexat la finanţarea agricolă pentru anul fiscal 2006 (H.Rept. 109-255, P.L. 109-97) este menţinut că finanţarea Ministerului agriculturii pentru “tăierea tratativelor comerciale şi a resurselor biotehnologice” В S. 600 continuă, Legea de reaprobare ale raporturilor externe pentru anii fiscali 2006 şi 2007. (Foreign Affairs Reauthorization Act for FYs 2006 and 2007) se asigură mijloacele Departamentului de Stat pentru a sprijini şi ajuta eforturile ca părerile guvernelor străine în privinţă biotehnologiilor să fie o reflectare a descoperirilor ştiinţifice legate de aceste tehnologii (S. Rept. 109-35).



1. Cu toate că se presupune că pronunţarea provizorie a Consiliului este confidenţială, atât timp cât părţile la discuţia n-au dezbătut –o şi nu au trimis părerile sale Consiliului, poziţia este publicată în câteva Internet-site-uri ale unor grupuri de apărare a mediului înconjurător, grupuri care sunt împotriva produselor genetic modificate. Site-ul menţionat poate fi vizitat la [http://www. foeeurope.org/biteback/WTO_decision.htm].
2. Istoria controversei se poate găsi pe site-ul Reprezentantului Comercial al Statelor Unite, Raport despre estimările naţionale comerciale în decursul anului 2005 (2005 National Trade Estimates Report) la [http://www.ustr.gov/assets/Document_Library/Reports_Publications/2005/2005_NTE_Report/asset_upload_file446_7468.pdf] şi la Dispută DS291: Uniunea Europeană – Măsuri care afectează aprobarea şi comerţul produselor biotehnologice (Dispute DS291: European Union – Measures Affecting the Approval and Marketing of Biotech Products) la [http://www.wto.org/english/tratop_e/dispu_e/cases_e/ds291_e.htm].
3. Dispoziţia UE despre etichetarea şi urmărirea poate fi găsita la:
[http://europa.eu.int/eur-lex/pri/en/oj/dat/2003/l_268/l_26820031018en00240028.pdf]
4. Comisia Codex Alimentarius, denumită foarte des simplu Codex, pregăteşte standarde /care nu sunt obligatorii/ pentru adaosuri alimentare, medicamente veterinare, pesticide reziduale şi alte substanţe, care reflectează asupra siguranţei alimentelor consumate. Codex, care este indicată în mod special în Inţelegerea pentru măsuri sanitare şi fitosanitare ale Organizaţiei Mondiale Comerciale (World Trade Organization - WTO) , poate juca un rol important consultativ, în cazul când în rezolvarea unor dispute de Organizaţia Mondială Comercială, vor fi dezbătute probleme legate de sănătatea şi siguranţa alimentelor.
5. Vezi Declaraţia № 34 a ISAAA din anul 2005 – Starea globală a semănăturilor comercializate biotehnologice/genetic modificate- 2005 . (Global Status of Commercialized Biotech/GM Crops: 2005) la [http://www.isaaa.org].
6 Ministerul Agriculturi al Statelor Unite, web-site-ul Serviciului de cercetări economice (Economic Research Service), Adoptarea semănăturilor genetic modificate în Statele Unite (Adoption of Genetically Engineered Crops in the U.S.) la [http://www.ers.usda.gov/data/BiotechCrops].
7. Inăinte de moratoriul UE a aprobat comercializare a 18 organisme genetic modificate (genetically modified organisms - GMOs), inclusiv soia , prelucrată cu preparatul “Roundup-Ready”.
fitosanitare ale Organizaţiei Mondiale Comerciale. Acesta Inţelegere permite ţărilor de a aplica măsuri de reglementare a semănăturilor şi a produselor alimentare cu scopul de a apăra sănătatea şi mediul înconjurător, dar regulile lor trebuiesc justificate ştiinţific şi procedurile de aprobare trebuie să înceapă fără nici o întârziere neîntemeiate. Interesele americane afirmă, că nu există dovezi ştiinţifice, că alimentele biotehnologice şi semănăturile de furaje diferă substanţial sau sunt mai puţin de încredere decât soiurile convenţionale, concluzie la care după părerea lor, au ajuns chiar şi autorităţile europene ştiinţifice. Statele Unite consideră şi afirmă că măsurile biotehnologice ale Uniunii Europene de asemenea nu sunt în conformitate şi cu alte clauze din diferite înţelegeri ale Organizaţiei Mondiale Comerciale, şi în special cu Inţelegerea pentru barierele tehnice în faţă comerţului (Technical Barriers to Trade Agreement - TBT), Inţelegerea generală asupra taxelor vamale în comerţul (General Agreement on Tariffs and Trade - GATT) şi Inţelegerea pentru agricultură (Agreement on Agriculture).
8 Jurisdicţia produselor genetic modificate este împărţită între Serviciul de control a stării sănătoase a animalelor şi plantelor (Animal and Plant Health Inspection Service) al Ministerului american al agriculturii,Administraţia pentru alimente şi mijloace medicamentoase (Food and Drug Administration) şi Agenţia de protecţia a mediului înconjurător (Environmental Protection Agency). Vezi Raportul RL30198 (Report RL30198) al Serviciului de cercetare al Congresului (CRS), Biotehnologiile alimentare în Statele Unite : ştiinţă, regularea şi probleme (Food Biotechnology in the United States: Science, Regulation, and Issues).
9 [http://europa.eu.int/eur-lex/pri/en/oj/dat/2001/l_106/l_10620010417en00010038.pdf]
[10] Corespondenţă personală cu Serviciul de cercetări economice, 21 ianuarie, anul 2005.
[11] Detalii despre aceste cercetări pot fi găsite la Serviciul de cercetări economice, ,, Probleme economice şi biotehnologii agricole (Economic Issues and Agricultural Biotechnology), Buletin de informaţii № 762 (Information Bulletin No. 762), februarie anul 2001, pagini 28-30. In noiembrie anul 2004 Pew a anunţat o cercetare nouă asupra părerii americane despre alimentele genetic modificate, cercetare care a stabilit că cunoştinţele americanilor pentru aceste produse sunt destul de mici, precum şi că opoziţia împotrivă acestor alimente s-a micşorat din anul 2001. Rezultatele cercetărilor pot fi găsite la [http://pewagbiotech.org/research/2004update/].